Pozele de la intalnire le gasiti pe Facebook.

Inregistrarea video a intalnirii o gasiti aici. 

    Mike , unul dintre  invitați, a început să vorbească despre ce vise a avut el, și cum a reușit să  și le îndeplinească.  Un prim pas ar fi  să ne așternem pe o foaie de hârtie  10obiective și să o lipim pe perete la vedere, dar nu obiective mărunte  cum ar fi terminarea studiilor sau o casă, mașină etc., ci obiective cât mai înalte.  Și de fiecare dată când dăm cu ochii de foaia aceea lipită de perete să ne întipărim în minte ce trebuie să urmărim, să realizăm. De asemenea trebuie să riști pentru visele pe care le ai și să nu renunți atâta timp cât visul e realizabil. Doar atunci când  ”NU poți  sparge cu capul  zidul gros de cărămidă”  (obiectivul vizat), e timpul să renunți la acel vis.

    Din public s-au auzit   vise  frumoase, cum ar fi realizarea personală , implicarea în societate, ceea ce ne-ar oferi încredere în sine, dar să fim atenți să nu apară sentimentul de obligație față de societate, fiecare trebuie să fie independent. Atunci când avem de a face cu “daily bullshit-urile jobului “, să  ne bucurăm de o libertate mai mare de a ne concentra asupra noastră în afara  acelui job.

    S-a menționat la un moment dat o parte dintr-un  citat faimos de Sir David Ogilvy : “Encourage innovation. Change is our lifeblood, stagnation is our death knell.” (Schimbarea este sângele nostru de viaţă, stagnarea este moartea noastră) , care este un motto demn de luat în considerare când luăm decizia de a renunța la un vis care nu ne mai reprezintă, de genul celor din copilărie  când fiecare dintre noi dorea să devină doctor, astronaut, veterinar, polițist  etc. și care pe măsură ce creștem le schimbăm sau chiar nu ne mai plac.

    De aici s-a trecut la alegerea căii pe care vrem să mergem,  care de cele mai multe ori e aleasă de familie, anturaj, depinde de tăria personalității fiecăruia. Așadar alegeți-vă singuri calea, deveniți cei mai buni în ceea ce faceți, realizați-vă pe voi înșivă și să nu vă fie teamă să renunțați la ceva care nu e pentru voi. Cum ar fi o facultate care nu vă place, un master fără sens, un job fără satisfacții , lucruri pe care le faceți doar de dragul de a fi făcute și nu vă sunt pe plac. Faceți o schimbare  spre o facultate care vă pasionează, un master interesant, un job plin de provocări. 

    Ulterior a fost lansată o întrebare care mi-a dat de gândit : “Cât și la ce ești dispus să renunți pentru a-ți realiza  visele?” .Printre răspunsuri ar fi timp, prieteni, iubiți, relații. Dar apoi  invitații de Cărturești mi-au desființat propriile răspunsuri spunând ca timpul nu are relevanță, viața își urmează ritmul, doar noi suntem cei care alegem să ne stresăm, să facem riduri că nu ne ajunge timpul să facem diverse lucruri.

    Și astfel am ajuns la discuția despre coșmarurile noastre, care se pare că sunt din cele mai diverse : să îți realizezi visul  și să conștientizezi că nu e visul tău de fapt sau că nu ai cu cine să-l împarți, excluderea socială( singurătatea), să nu ne pierdem amintirile, teama de a nu avea vise. Chestii care la întrebarea “ce vise avem?” , nimeni nu le-a spus sau nu s-a gandit sa viseze, sunt luate ca deja  oferite : prietenia, amintirile.

    Deseori avem tendința de a da vina pe restul lumii pentru eșecul sau nerealizarea viselor proprii, insă eșecul ține doar de noi , pentru a reuși trebuie să schimbăm visele astfel încât nu renunțăm la ele, ci să continuăm sa le dezvoltăm  conform efectului bulgărelui de zăpadă.

    Ca o concluzie la aceste cugetări de vise, câteva sfaturi de avut în vedere:  ” nu te strădui prea tare mereu , lasă unele vise să vină natural”, să acapereze ființa ta ca ceva  înnăscut. Când ai vise, spune-le și altora , și ia aminte la criticile altora la visele tale, ascultă oameni “nebuni” și trage concluzii individuale și subțeluri. SPARGE VISELE ÎNTR-UN MOZAIC DE OBIECTIVE și crează-ți propria operă de artă. Ai grijă totuși , e bine să ai obiective  dar nu foarte calculate, creează-ți un plan flexibil de obiective.